Te’am asteptat
Atata atimp te’am asteptat..in acelasi loc, respirand sperante. Abia acum, esti inapoi.Privirea imi tremura privindu’te pe tine. Te oglindesti in ochii mei, si atunci, ei vor sa te innece, si se inunda cu lacrimile zilelor in care te’am asteptat tacuta, tot acolo.
Ce faci?..M’ai atins! M’ai atins, iar acel colt de piele mi s’a sfaramat…si stii de ce? Pentru ca, m’am dezobisnuit de tine..tu ai facut’o… Ce poti sa faci ca sa ma reobisnuiesti? Nu poti..tot ce poti face e sa sculptezi din corpul meu o iubire perfecta, si sa astepti sa ia viata, asa cum si eu te’am asteptat pe tine, perfectiune a iubirii!