Îmi umblă alcoolul în sânge. Mi te imaginez transformat în atomi clonați cu sufletul, alergându’mi prin vene albastre infectate cu privirea ta. Nu vreau să vorbesc despre asta. Simt că vorbele mi se rostogolesc pe limbă dizolvate în salivă nepătrunzând în textura limbii tale. Le înghit ca pe ceva sățios deși m-am săturat. Vorbele mi le simt mergând în amonte pe gâtu’mi uscat de strigăte de iubire. Mi-e dor să pot săvârși crime prin cuvinte nerostite agățate de respirația ta. Mi’e dor să’ți ating culoarea vorbelor. Mi’e dor de timpul ce întreba retoric dacă poate dormi. Mi’e dor..

Un fascicul de lumină îți închide ochii. În infernul în care trăiești, lumina nu face decât să îți acopere întunericul.

Atunci când luna atinge frunzele coapte de căldură ale copacilor, și Pământul face dragoste cu ploaia până ce rodul iubirii lor creste botezat în natură, frumosul izvorăște din furtuna privirii sufetelor, îmbrăcate în oameni.

Aerul îmi străpunge plămânii cu particule născute din tine. Ploaia îmi inundă porii cu roua smulsă din genele tale…iar stelele…oh, stelele îți aruncă sufletul infernal în pupilele mele, orbindu’mă definitiv.

Tortură

Demoni deghizați în iubire
Îmi torturează sufletul îngenunchiat.

Își schimbă măști intre ei
Și mă sărută apăsat.

Dealer de fericire

Te văd din ce în ce mai rar. Te simt în gânduri tot mai des.Te-ai dizolvat în mine, și te am în toată ființa..
Ești mult. Prea mult în sânge, prea mult în artere,Prea mult în salivă,  și pe gene. Te port pe gene. Ești motivul pentru care eu, clipesc atât de des..
Substanța ta m-a infectat. Am ochii roșii, pentru că venele mi se evidențiază.. Ești prea mult în sânge.
M-ai orbit de iubire și ai murit în mine.. Sunt dependentă de ființa ta. Ești dealer-ul fericirii mele…

Când îți moare dealer-ul de fericire…nu știu ce faci…cred ca dispari și tu încet.