Narcis

Dacă ai putea sa mi te ascunzi în retina, rostogolindu-te printr-o lacrima și pășind ușor prin pădurea genelor mele, apoi sărind înăuntrul văzului meu și lăsând gravitația sa te așeze acolo… dacă ai putea intra în privirea mea, te-ai vedea oglindit în tot ce atingi, si ai înțelege de ce îți zâmbesc. Te-ai vedea prin raze de răsărit născut din soare și luna. Ai vedea cum inele din parul tău ascund particule de univers, iar pielea Îți e netezita de calea lactee. Daca mi’ai patrunde in retina, Ai deveni un Narcis care si’ a văzut pentru prima data reflexia perfecta în apa.

Daca aș putea…

Atunci când ne sincronizăm respirația, și cu trupurile formăm un întreg, eu încep să cos cu gândul pielea mea de a ta. Acul intră greu prin epidermă, și simt durerea plăcută de a sângera pentru contopire.

Lacrimile ne cad pe obraji în jos, și apoi se îmbrățișează.

Am ajuns la buze, pe care le cos atentă într-un sărut ce va rămâne etern.

Până dimineață vom muri.

Plânsul dor

Îți plânge pielea sânge
De dorul genelor ude

Îți plânge sângele dor
De pielea buzelor crude

Îți plânge dorul în piele
De sângele venelor calde

Căci mie îmi plânge carnea
De neatinsul sărut
Nicicând căzut
Pe pielea ce-ti arde.

Îmi umblă alcoolul în sânge. Mi te imaginez transformat în atomi clonați cu sufletul, alergându’mi prin vene albastre infectate cu privirea ta. Nu vreau să vorbesc despre asta. Simt că vorbele mi se rostogolesc pe limbă dizolvate în salivă nepătrunzând în textura limbii tale. Le înghit ca pe ceva sățios deși m-am săturat. Vorbele mi le simt mergând în amonte pe gâtu’mi uscat de strigăte de iubire. Mi-e dor să pot săvârși crime prin cuvinte nerostite agățate de respirația ta. Mi’e dor să’ți ating culoarea vorbelor. Mi’e dor de timpul ce întreba retoric dacă poate dormi. Mi’e dor..

Un fascicul de lumină îți închide ochii. În infernul în care trăiești, lumina nu face decât să îți acopere întunericul.

Atunci când luna atinge frunzele coapte de căldură ale copacilor, și Pământul face dragoste cu ploaia până ce rodul iubirii lor creste botezat în natură, frumosul izvorăște din furtuna privirii sufetelor, îmbrăcate în oameni.

Aerul îmi străpunge plămânii cu particule născute din tine. Ploaia îmi inundă porii cu roua smulsă din genele tale…iar stelele…oh, stelele îți aruncă sufletul infernal în pupilele mele, orbindu’mă definitiv.

Tortură

Demoni deghizați în iubire
Îmi torturează sufletul îngenunchiat.

Își schimbă măști intre ei
Și mă sărută apăsat.

Dealer de fericire

Te văd din ce în ce mai rar. Te simt în gânduri tot mai des.Te-ai dizolvat în mine, și te am în toată ființa..
Ești mult. Prea mult în sânge, prea mult în artere,Prea mult în salivă,  și pe gene. Te port pe gene. Ești motivul pentru care eu, clipesc atât de des..
Substanța ta m-a infectat. Am ochii roșii, pentru că venele mi se evidențiază.. Ești prea mult în sânge.
M-ai orbit de iubire și ai murit în mine.. Sunt dependentă de ființa ta. Ești dealer-ul fericirii mele…

Când îți moare dealer-ul de fericire…nu știu ce faci…cred ca dispari și tu încet.

A oftat

Un văl de lumina mi-aprinde dorinţă
Eterna iubire să-mi intre-n fiinţă
Cu săgeţi ma priveşti
Ca un mort din iad
Parc-ai vrea să-nsufleţeşti
Insă de m’atingi,eu cad.

Urcă-nspre mine
Pe trepte de pământ
Căci sa m-arunc imi vine
La tine în mormânt…

Planeta trepideaza
Şi bulgări mă dobor
A trecut de-amiază
În tine o sa mor..

_Salvează-mă de mine!!
Spre stele am strigat
_Nu-mi da o-asa iubire!
Pămantul a oftat…