Lumina oglindita

_ Frumoaso, priveste-te -n oglinda,

   Si spune-mi ce ti se arata?

_Vad un om…o umbra de persoana

 O fata stearsa; o..pata pe oglinda.

_Esti tu? Te simti, te vezi, te-ndragostesti?

_Nu.

 Aceasta pata? nu sunt eu..

 Dorinta asta din launtrul meu

 Nu se arata-ntr-o oglinda.

 Si de o umbra, nimeni nu s-o indragosti

 Chiar daca umbra ochii-ti, o inunda.

_In umbra ta, iubito,

 S-ar revarsa si marea

 Si-n ochii tai de lemn de pin

 Si-ar rasturna culoarea

_Ochii mei…

 O lumina stranie a patruns in ei

 Si iat-o! Se vede si-n oglinda,

 Cum straluce-ncet, murinda.

_Priveste-o, si va prinde viata!

 Dar…nu te mai uita in ceata.

 Dorinta, las-o sa iti evadeze

 Iar umbra sa ti-o coloreze

 In pastel!! Ai fi persida

 Frumoasa pata pe oglinda…

 

 

 

Canta la pian precum ploaia atingea clapele Pamantului

  Atingand clapele, fiecare deget al lui ce  aluneca pe cate o nota sortita sa fie a lui, avea propria poveste de iubire. Iubirea unui deget cu nota sa.  Sunetul lor e precum al unor inimi contopite si renascute intr-un embrion de iubire. Pianistul seamana unui parinte ce ce isi lasa copiii liberi…liberi la iubire, erotism si renastere. Alunecandu-i copiii pe pian, pianistul isi descarca dragostea pentru iubirea-i pierduta. El seamana  cu natura intr-un mod bizar… Canta la pian precum ploaia atingea clapele pamantului.